Zilele au început să semene extrem de mult între ele, mai ales în prima
perioadă, în care sistemul se străduia cu toată puterea să ne transforme în
masă de manevră: la dreapta, stânga-mprejur, ascultă-comanda-la-mine,
pas-de-defilare și alte asemenea. Aflu rapid că bocancii au cuie care ies și
dor al naibii când bați de sute de ori de ori pe zi cu călcâiul în pământ, că
picioarele put în neașteptate moduri și
cu o multitudine de intensități și că sunt nevoit să înghit câte o conservă de
pește la 6 dimineața dacă vreau să nu mă usuc de foame mai târziu.
Suntem comandaţi de o mână de sergenţi “profesioniști”,
obişnuiţi până atunci doar cu recruţi de optsprezece ani adunaţi din faţa
blocului sau de pe maidanul comunal, cărora dacă le impui teroarea iniţială te
ascultă ca nişte căţeluşi. Dând însă de trupa de TR-işti hârşâiţi prin cămine
şi cârciumi, devin repede timoraţi şi ţinta interminabilelor noastre băşcălii. În special unul dintre ei, un munte
de om cu alură de cioban şi intelect de preşcolar, care are permanent o
problemă de numărătoare (în armată totul trebuie să fie logic şi clar şi
soldaţii trebuie permanent socotiţi, să dea la numărătoare; altminteri e bai).
Aşa că la odată la două – trei ore îl vedem că ni se
proţăpeşte în faţă, latră un ordin de adunare şi incepe să ne numere, năduşit,
stresat, silabisind pentru verificare informaţiile din carneţel: „deeci, doi la
infirmerie, unu’ învoit, trei pe sector, ăăă, patru la cancelarie ...”. Din
spate, amabil, ca să-i scurtez chinul, îl ajut pe acelaşi ton: „două la
primărie, două la prefectură, două la şcoala de fete..”. Se opreşte, îşi umflă
obrajii cu înjurături groaznice, le înghite pentru că un coleg avocat i-a
explicat deunăzi că regulamentul interzice injurarea soldaţilor de către
superiori şi zice pe ton rugător: „încetaţi dom’ne cu miştourile astea, că
nu-şi are cazu’...”
Sau: apare dimineaţa la ora zece în dormitor, unde după
regulament nu trebuie să se afle decât cel care face curat, adică eu,
identifică într-un pat un coleg care doarme răpus de răceală sau mahmureală şi începe să urle: „mă
tu ai sector aicea, daaa, binee, da’ ia raportează: ăla care doarme acolo ce
face?” Poftim şi răspunde-i normal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu