Parizian 2

Precum toate marile capitale, oraşul ăsta este o expoziţie antropologică la liber. La tot pasul întâlneşti occidentali albi spălăciţi blond – roşcaţi cu aerul de copii mari, est europeni timoraţi, meridionali cu pielea arsă de soare de zeci de generaţii, negri de toate felurile, indieni cu trăsături occidentale dar cu pielea neagră şi asiatici. Asiatici de toate felurile, mărunţi, concentraţi să nu piardă nimic. În cea mai mare parte asiaticii turişti sunt fie foarte tineri, fie pensionari. Bag seamă că vârsta mijlocie e ocupată cu munca, n-au timp de călătorii.

Azi ne-a venit o colega nouă, o tânără de 17 ani din Kazakhstan, ce ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată cu nivelul de cultură generală: ştie filosofi francezi, artă, istorie, filme şi maşini mai mult ca oricare. Pe urmă ne-a spus că a venit să înveţe franceza pentru a studia la Sorbona. Ce le-or da să mănânce în ţara aia? La noi la 17 ani de abia ştii în ce judeţ trăieşti, să nu mai vorbim de filosofi francezi...

Nu detest nimic mai mult decât să mănânc într-un restaurant gol. Pe lângă insecuritatea culinară pe care mi-o dă „dacă nu au clienţi, ce fac cu mâncarea, ce vechituri mi-or da?”, am tot timpul senzaţia că i-am deranjat şi mă grăbesc să mănânc şi s-o tai cât mai repede. Am păţit-o aseară la un restaurant japonez pe care-l ochisem mai demult pe o stradă apropiată. După ce am comandat am observat că bucătarul era ocupat să se joace cu telefonul şi avea un are foarte nefericit când s-a ridicat să intre să-mi facă frigăruile de peşte. Îi transmit scuze pe acestă cale... 

Parizian

Sunt băgat într-un malaxor universitar, la Paris, împreună cu toate rasele şi naţiile pământului. Asiaticii, ca de obicei, predomină. Astfel, aflu că în Japonia e de foarte rău augur să înfigi beţigaşul cu care mănânci în orez, înseamnă că cineva din casa respectivă va muri, iar în Taiwan dacă ţii bolul de mâncare pe masă şi te apleci deasupra lui înseamnă că mănânci necivilizat, „ca un chinez”.

Mă întreb cum naiba de avem noi românii monopol de boschetărismul din Paris? Toţi homleşii pe care i-am văzut cerşind, luându-se la harţă sau dormind şi gătind ciorbă(!!) pe trotuar, vorbeau româneşte. S-or fi licitat oraşele astea, om fi câştigat noi? În plus am văzut azi în metrou şi doi oeuvreri romani piliţi care vociferau tare şi îşi băgau ***** în tot ce mişcă, în neamul occidental şi în fancezi, care e bogaţi şi îi chinuie pe „sclavi”. Şi să ne supărăm când fac francezii mişto de noi la TV?

Sunt pus pe încercat chestii noi. În primul rând vinul franţuzesc: am realizat că vinurile din nord-estul Franţei (Bourgogne – Burgundia, Beaujolais, Alsacia) sunt acide ca vinurile din Ardeal, cel putin cele de pe Târnave cu care am crescut eu, aşa că am început să încerc vinuri mai din sud. De Bordeaux nu mă ating, din cauza unei tăntici de la contabilitate care îmi verifică deconturile şi strâmbă din nas la alcool, drept pentru care caut vinuri care apar pe bon cu denumiri neutre, gen „Gigondas clos du bois” sau „Pierre Chanau”, despre care pot să îi explic fără să clipesc că sunt brânze. Azi e la rând un vin din Valée du Rhône şi nu se dezminte, un adevărat vin din sud, greu, bogat în tanin şi ce-o mai avea.

Pe lângă vin, dacă tot e destrăbălare, am atins nişte muştar de Dijon cu miere şi un borcănaş de fois gras. Să fie de gust, că altfel tot nu renunţ la ideea de a nu mânca (aproape) deloc carne, cu excepţia păsărilor de curte de la Bogdana, de la socrii mei. Evident mi-am luat şi vreo 4 feluri de brânză pe care le-am început şi care îm dau o imensă putoare în cameră ori de câte ori deschid frigiderul. Nu le pot mânca pentru că mă constipă ca naiba şi să le arunc mi-e păcat.