Cash

Nu știu cum se face că mereu uit, când călătoresc „afară“, să îmi iau bani, cash. Cum afară înseamnă mai mereu Germania, din seria „călătorii cu treabă”, iată-mă picat pe aeroport în Frankfurt, în mașina de închiriat și apoi căutând parcare într-un orășel, în maximă imposibilitate de acțiune din lipsă de bani. Nu spun că nu poți merge la budă fără bani lichizi, asta e de la sine înțeles, dar pas de te poți atinge de un sandviș, un biscuite, un pachet de șervețele sau alte alea. Mai nicăieri, în ditamai puterea economică mondială, nu poți plăti cu cardul. Doar în hoteluri și unele benzinării mai răsărite poți folosi plasticul la plătit. Mai bine zis plasticul NOSTRU, pentru că nuuu, dumnealor au propriile lor carduri “EC”, electronic cash, cu POS-uri dedicate, tot tacâmul.

Civilizați-vă băăă!!..

Lecție de conștiință

Treaba a început banal, pe șosea. Un scurt intro aici http://www.ziuaconstanta.ro/stiri-calde/stiri-calde/sicanare-in-trafic-bataie-intre-motociclisti-si-soferi-93644.html. Genul de altercație rutieră foarte cunoscut, care izbucnește din te-miri-ce și se întinde ca un foc de paie. Nu vreau să comentez aici mecanismul declanșării, am văzut destule de-astea în care adevărul este undeva la mijloc și în general niciuna din părți nu poate spune cu mâna pe inimă că este nevinovată.

Cazul ăsta mi-a stârnit interesul din alt motiv: întâmplarea face că una din persoanele implicate (din rândul martorilor implicați) mi-e colegă și mi-a povestit tărășenia la prima mână. Ei, martorii, se întorceau din Vama Veche pe șoseaua ce leagă stațiunile și ar fi trecut mai departe dacă una din victime n-ar fi sărit practic în fața mașinii lor, fugind de răngile smardoilor din Tuzla. Frână, sperietură etc., la timp să vadă o fată care încasa pumni, picioare și răngi și să reușească s-o adăpostească în mașina lor, în amenințările oamenilor de bine  care o urmăreau. Nu doar că au oprit, influențând, oprind poate cursul scandalului, dar au rămas în continuare, au insistat pe lângă polițiștii care nu voiau să le ia declarații, au pierdut ore în care mulți din noi și-ar fi etalat fițele prin mall sau centrul vechi. Au arătat că le pasă.

Ce-au făcut oamenii ăștia este un mare exemplu de conștiință. Mă feresc de cuvinte mari, „civism, simț social, curaj extraordinar etc.“ și spun doar atât: CONȘTIINȚĂ. Conștiința că pe șosea puteam fi eu, tu, el, fratele tău, soția ta. Conștiința că nu suntem animale, să trecem ignoranți pe lângă cei căzuți. Conștiința că nu suntem victime.

O mână de tineri au avut curajul să arate că pot să înfrunte o gașcă de scandalagii cu răngi. O mână de corporatiști, din categoria de care mai nou este  de bon ton  să faci mișto, care pe lângă că duc în spate economia asta prăfuită, uite că ne dau lecții de ieșire din conștiința de victimă! Mă apucă jalea când mă gândesc că în câțiva ani o să-i văd mutându-se în străinătate, lăsându-ne cu domnu’ președinte Dan și alte victime cărora, nu-i așa, le întoarcem spatele, dar nu știu cum se face că ajung să ne pleznească…