Fragmente

 In general se respecta semnele de circulatie. Oameni incrancenati, femei adormite sau dimpotriva ultrapreocupate, ocupati, plictisite, pitziponci, cocalari, tarani si muncitori, cu totii oprim scrasnind la "stop", "cedeaza", semafor, ba chiar si la trecerea de pietoni cu frane plictisit-studiate, cultivand in pieton sentimentul ca e un vierme si abia isi merita stropul de bunavointa. Ne uitam in lateral macar in 4 din 6 schimbari de banda, nu conducem (prea) bauti, nu depasim pe linia continua fara sa ne ASIGURAM ca nu e urma de militie in zona, nu sarim calul cu viteza, deci in general e bine.
Totul insa pana la intrarea intr-o parcare mare, gen mall sau hipermarket.

 Imi place Bucurestiul vechi, imi plac cartierele de case ce au scapat sistematizarii si au pastrat ceva din farmecul burgez. Am avut azi o intalnire in Dorobanti, pe una din stradutele mai dosite si fiind aproape am luat-o pe jos, sa ma bucur de  case vechi cu parfum interbelic, copaci inca verzi si liniste. Inspiram aerul tare de toamna, mergem visand, zambeam la gandul ca mi-as putea usor inchipui ca sunt pe o strada din Bruxelles, Frankfurt sau Paris, cand am calcat intr-un cacat. Nu, nu era de caine.

 Sambata dup-amiaza, pe Transalpina. Lume, masini, blocaj, ca pe Calea Victoriei intr-o vineri inainte de sarbatori. Un nene incepator, pe la 40-45 de ani, se blocheaza in rampa (asa se zice corect cand vrei sa spui "in sus, in panta", da?), si de emotia claxoanelor si urletelor din spate nu mai reuseste sa plece de pe loc. Sotia, energica, se da jos si in timp ce se cearta cu burtosii coborati din masinile din spate, incepe sa dirijeze traficul cu gesturi de politist de rutiera. Intre timp sotul reuseste cumva sa puna masina in miscare si tasneste concentrat pe langa sotie care, luata prin surprindere, mai dirijeaza cateva secunde dupa care o rupe la fuga dupa el. Epic, vorba lui Mo...

iaca şi poze

Am fost criticat că nu prestez şi oarecari poze. Aşa că...:

(în care se vede că direcţia e bună: mergem către cer senin!)

(ori suntem eco ori nu mai suntem)

(bestiile)

(corul şi primadona)

('geaba vii, 'geaba te duci...)

vară-de-munte

Nu ştiu dacă vine cu vârsta sau cu influenţele celorlalţi (deci tot vârsta), dar parcă începe sa-mi placă toamna. Mai precis septembrie, cu zile de vară şi dimineţi/seri în răcoare şi aer tare. Parcă vara-de-munte coboară aici în bărăgan.
Într-una din zilele săptămânii trecute am avut marea surpriză să vedem nişte munţi din curtea noastră din Bolintin. Şi normal că mintea mea o început să lucreze pe coordonate de hartă: care, unde, cum, şi mai ales de ce se văd munţii tocmai aici, de ce acum, şi care să fie? Răspuns (aproape) la ţintă: Piatra Craiului. Şi probabil se vede odată pe an, când se curăţă atmosfera suficient şi este lumină din-aia, ca după ploaie în zare.

Revenim...