Nu ştiu dacă vine cu vârsta sau cu influenţele celorlalţi (deci tot vârsta), dar parcă începe sa-mi placă toamna. Mai precis septembrie, cu zile de vară şi dimineţi/seri în răcoare şi aer tare. Parcă vara-de-munte coboară aici în bărăgan.
Într-una din zilele săptămânii trecute am avut marea surpriză să vedem nişte munţi din curtea noastră din Bolintin. Şi normal că mintea mea o început să lucreze pe coordonate de hartă: care, unde, cum, şi mai ales de ce se văd munţii tocmai aici, de ce acum, şi care să fie? Răspuns (aproape) la ţintă: Piatra Craiului. Şi probabil se vede odată pe an, când se curăţă atmosfera suficient şi este lumină din-aia, ca după ploaie în zare.
Revenim...
Ce fain!
RăspundețiȘtergere